Dacă ne uităm cu atenție la modul în care funcționează cele trei sisteme, putem observa că un sistem (roșu) este responsabil pentru emoțiile neplăcute, în timp ce două (albastru și verde) sunt responsabile pentru emoțiile plăcute. Când ne simțim anxioși, furioși sau triști, putem fi siguri că sistemul nostru roșu funcționează. Dar atunci când avem emoții plăcute, nu este atât de simplu.
Este nevoie de multă auto-reflecție pentru a învăța încet-încet să distingem când funcționează sistemul albastru și când funcționează sistemul verde. În general, emoțiile evocate de sistemul albastru sunt mai apropiate de emoții plăcute precum entuziasmul, vitalitatea, extasul, în timp ce emoțiile evocate de sistemul verde sunt mai apropiate de un sentiment profund de calm și de siguranță. Dar distincția lor în practică nu este atât de simplă.
Distincția dintre ele este foarte importantă din punctul de vedere al sănătății noastre mintale, deoarece sistemul verde promovează întotdeauna sănătatea mintală. Atunci când sistemul verde ne reglează emoțiile, acestea sunt indicatoare credibile care ne arată spre ce ne îndreptăm, în timp ce sistemul albastru ne poate înșela: ne poate întări acțiunile de substituție, iluziile și poate acționa ca un drog. Acest lucru nu înseamnă că sistemul albastru nu este necesar, dar dacă acesta este singurul sistem responsabil pentru bunăstarea noastră psihologică, sănătatea noastră mintală devine vulnerabilă. Din moment ce sistemul albastru este responsabil pentru stima noastră de sine, iar stima noastră de sine depinde de succesul nostru, a ne baza doar pe sistemul albastru pentru a experimenta emoții plăcute înseamnă, de fapt, a face ca bunăstarea noastră psihologică să depindă de performanța noastră. Iar acest lucru va avea în mod inevitabil consecințe dăunătoare pe termen lung.
O altă nuanță în distincția între cele trei sisteme este faptul că emoțiile plăcute pot apărea și în legătură cu sistemul roșu. Sistemul roșu semnalează pericolul și încurajează comportamentul de evitare. Atunci când cedăm la acest stimul, putem simți un sentiment foarte puternic de siguranță și ușurare. Aceste sentimente pot fi ușor confundate cu sentimentul de siguranță care apare atunci când funcționează sistemul verde. În timp ce sursa sentimentului de siguranță care provine de la sistemul verde este de a fi în pace cu sine și cu lumea, sursa sentimentului de siguranță care provine de la sistemul roșu este de a fugi de pericol. După un moment de ușurare, consolidarea comportamentului de evitare poate duce la apariția fobiilor și a atacurilor de panică pe termen lung.

Scopul nu este de a ne asigura că acest lucru nu se întâmplă niciodată, ci că se întâmplă din ce în ce mai puțin. Experiența noastră umană universală este că avem limite și există momente în care o astfel de soluție este cea mai bună soluție pe care o putem găsi. O recunoaștere plină de compasiune a acestui lucru va activa sistemul verde, ajutându-ne să folosim chiar și aceste strategii de adaptare mai puțin mature ca pe o oportunitate de a ne exercita compasiunea și de a ne dezvolta sistemul verde.
În viața mea de zi cu zi, pot să fiu atent la ce situații activează fiecare dintre sistemele mele de reglare a emoțiilor? Care sunt amenințările mele externe și interne (de exemplu, gândurile) care îmi activează sistemul roșu? În ce măsură bunăstarea mea psihologică depinde de succesul meu, ce accent pune sistemul albastru pe reglarea emoțiilor mele neplăcute? Când și unde pot experimenta liniștea sufletească pe care o pot trăi pur și simplu, fără nicio luptă pentru un obiectiv specific și fără nicio amenințare, când se activează sistemul meu verde?