Cele trei componente principale ale autocompasiunii: bunătatea, natura umană comună și mindfulnessul sunt importante nu numai atunci când nu ne place ceva la noi înșine, ci și atunci când iubim ceva. Adesea este mai greu să vedem ce este bun în noi înșine decât ce este rău.

Dacă facem un bilanț al calităților noastre bune și ne gândim la ele, putem fi ușor tentați să credem că suntem vanitoși, astfel încât, în loc să ne bucurăm de ceea ce este sănătos dar, talent în noi, devenim copleșiți de rușine și vinovăție.
Putem avea o teamă superstițioasă că, dacă spunem că ceva este bun sau merge bine, îl vom pierde. Așa că tindem să ne negăm tot binele pe care îl vedem în noi înșine.

Dacă ne obișnuim să ne concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, poate părea foarte străin să ne concentrăm asupra calităților noastre bune. Se poate simți ca și cum ceva din interiorul nostru moare. Partea autocritică din noi se luptă pentru viața ei, pentru dreptul ei de a exista, cu o frică reală de moarte. Oricât de surprinzător ar părea, este important să ne îndreptăm spre partea autocritică din noi cu blândă compasiune, mulțumindu-i pentru dorința de a ne proteja de pericol și asigurând-o că este în siguranță chiar și atunci când ne concentrăm asupra calităților noastre bune.

Ne poate fi teamă că, dacă ne descurcăm bine și suntem lăudați, se va aștepta de la acelaș nivel de performanță. Așadar, nu ne putem bucura de laudă pentru că îi atribuim un motiv ascuns: o vedem ca pe o listă de așteptări.

De asemenea, ne putem teme că "îi eclipsăm pe alții" și că, din această cauză, ceilalți se vor îndepărta de noi din invidie. Chiar dacă trăim într-o cultură competitivă și ne dorim să fim peste medie, ne temem de excelență pentru că în vârf ne simțim singuri. O parte din psihicul nostru recunoaște că excelența vine la pachet cu izolarea. În ciuda dorinței noastre de a avea o stimă de sine ridicată, simțim instinctiv și partea negativă: dacă suntem mai buni decât alții, putem pierde cu ușurință legătura cu ei.

Suntem chinuiți de un paradox: dacă spunem lucruri bune despre noi înșine, ne temem că ceilalți le vor vedea ca fiind rele, așa că ne concentrăm pe ceea ce este rău la noi pentru a ne simți bine în pielea noastră. Oricât de absurd ar părea, cu toții ne luptăm cu acest paradox.

Auto-compasiunea ne ajută să ne celebrăm calitățile bune fără a cădea în capcana egoismului. Dacă acceptăm că toți oamenii au calități bune și rele, devenim capabili să ne bucurăm de propriile noastre calități bune fără a deveni superiori, aroganți, irațional de încrezători în noi înșine.

Ne recunoaștem propria bunătate și frumusețe nu pentru că ne credem mai buni sau mai frumoși decât alții, ci pentru că suntem oameni și, ca toate ființele umane, suntem o expresie admirabilă a bunătății și frumuseții naturii umane.

Primul pas al autoaprecierii este să devenim conștienți de aspectele pozitive ale calităților noastre bune, de succesele noastre, de circumstanțele vieții noastre, pe care le putem sărbători. A fi atenți ne ajută să le recunoaștem, deoarece funcționarea implicită a creierului nostru ne face mai înclinați să observăm ceea ce trebuie să îmbunătățim. Este nevoie de efort pentru a deveni conștienți de ceea ce este bun în noi înșine, în acțiunile noastre, în mediul nostru.

Natura umană comună în ceea ce privește autoaprecierea înseamnă că ne prețuim nu pentru că suntem mai buni decât alții, ci pentru că există această bunătate în fiecare ființă umană care ne leagă de întreaga umanitate. Ne dăm seama că tot ceea ce este bun în noi nu se opune sau nu ne izolează de nimeni, ci că aprecierea bunătății noastre este de fapt o recunoștință față de toți cei care și care ne-au modelat în ceea ce suntem. Autoaprecierii onorează tot ceea ce există în lume.

Al treilea pas al autoaprecierii este să ne întoarcem spre noi înșine cu dragoste tandră și să ne bucurăm din toată inima de calitățile noastre bune, de succesele noastre, de circumstanțele bune din viață. Le sărbătorim. Le oferim un spațiu sigur, dătător de viață, pentru a continua să înflorească, să crească, să dea roade.

Putem face o listă cu calitățile care ne plac la noi înșine, cu succesele noastre și cu aspectele pozitive ale vieții noastre. Putem parcurge această listă, căutând acea atitudine interioară în care sărbătorirea tuturor acestor lucruri nu ne separă, ci ne conectează profund unul cu celălalt.